Azi...

...m am trezit tarziu, am raspuns la telefoane,am vorbit cu oameni dragi mie si pentru care cred ca sentimentul e reciproc, mi am adus aminte de altii pe care i am cunoscut si de care nu mai stiu nimic si la care tin in continuare, care mi au influentat felul de a fi, chiar daca au avut o aparitie efemera. Azi mi am pus iriverul in urechi si am ascultat ultimul album U2 si m am dus la carturesti sa mi cumparat o carte si un album foto, m am plimbat pe calea victoriei si am baut un capuccino si am mancat o gogoasa la starbucks si m am uitat la oameni...Azi am cumparat un martisor de la targ...Azi am facut 2 poze pe strada si am ratat infinit mai multe...Azi am trecut pe langa scoala la care am invatat si mi am adus aminte de fata de care mi a placut atunci si de care nu mai stiu nimic, si apoi de toate fetele la care am tinut si de care nu mai stiu nimic, mi am adus aminte de ce am castigat si ce am pierdut pana acum, si de ce am trait, unde, cum si cu cine.
Azi iubesc, dar nu pe mine...
Azi mi am dat seama ca nu pot sa schimb nimic, dar ca trebuie sa accept asta...
... m am gandit la ieri si la maine...
... ma simt singur si nu prea...
... implinesc treizeci de ani...
... e pe sfarsite...

Ma rog rar la Dzeu. Si cand o fac, il rog sa mi pastreze ce am, nu sa mi dea mai mult . Poate mi ar da ce l rog si atunci ce fac?!, daca nu mi da si capacitatea de a suporta suferinta pierderii celor primite?
Totusi, poate candva o sa risc...

In viata uneori planul trecutului cu cel al prezentului se intrepatrund fara sa avem vreun control, singurul punct comun dintre cele doua fiind persoana in care coexista cele doua dimensiuni. SI atunci cand se intampla acest lucru, eh , atunci exista posibiliatea de a se crea ceva cu adevarat special. Toate elemenele se completeaza, nu lipseste nimic, totul e perfect.
O clipa, un moment, care iti scoate fiinta din autarhia zilnica de autoconsevare.Momentul asta trebuie savurat la maxim, dar cu atentie si tandrete pentru a nu fi stricat, cu toate simturile active, trebuie gustat cu o pofta irationala pentru a nu fi influentat de gand, gustat cu fiecare colt de suflet, pentru ca se simte in el irepetabilitatea. Ceea ce ii confera unicitatea trairii, dar si inerenta tristete ce urmeaza dupa ce se incheie. Si apoi ramane frica faptului consumat pe care nu stii daca l ai meritat si despre care stii ca te a schimbat pentru restul momentelor ce vor sa fie. Ramai sa te intrebi cu ce vei platii pentru ca ai fost fericit deplin fie si pentru cateva momente. Poate cu regretul ca nu a durat decat atat de putin...Sau poate cu speranta ca se va repeta.
"Escollier de Merencolie
A l'estude je suis venue" (Charles d Orleans)...

Avand in vedere ca mi ar fi placut sa traiesc in cu totul alt veac, si cum, la varsta mea inca imi permit sa ma uit dupa fete, am sa redau mai jos, in acceptiunea lui Pantazi Ghica, cam ce insemna si cat costa pe la sfarsitul anilor 1800,sa fii un "amant amorezat":
"Ca sa dovedesti unei femei ca o iubesti trebuie sa o urmezi ca un catelus numit - ami- sau - fidele-, sa nu aibi niciodata nici cea mai mica pata de noroi sau de praf, sa porti haine stramte,stranse,ticluite dupa cea din urma mode; sa aibi picioarele stranse in cisme incat sa ti plesneasca ochii in cap... Parul facut sbarloi in cap si cararea pe mijloc...manusi de 3 ori pe zi, rasul in toate zilele, pudra de orez, carmin de buze, profumuri de toate speciile..."
Mai jos cheltuielile lunare:
"Birja: 65 de galbeni
Ghete, sase perechi pe luna... 18 galbeni
Jiletci, cel putin 12 ...24 de galbeni
Cravate, cel putin 24....24 de galbeni
Fracuri patru ... 32 -"-
Surtuce patru ...32 -"-
Jachete patru ... 32-"-
Paltoane patru ...48 -"-
Camasi treizeci si doua ... 384 -"-
Pomada, cosmetic, apa de colonie, otete de toaleta, praf de dinti, parfum gardenia ... 100 -"-
Roz de obrazm camin de buze, praf pentru poleitul unghiilor -100 -"-
Manusi, 96 de perechi pe luna, teatru, baluri,gradini,distractii - 60 -"-
Bacsisuri si cumparaturi in familie...100 -"-
Cheltuieli extraordinare si neprevazute 300 -"-
Total ... 1319 galbeni

Cei care au o suta, doua, trei sute galbeni venit pe luna si voiesc sa fie amorezati, imprumuta restul pana la suma ceruta prin acest calcul"

Hmm..atunci..ca si acum, dragostea costa.

am vazut o salvare azi. si avea nr. B 19 END. predestinat. m a distrat intr-un mod straniu.

dintre numeroasele panouri electorale care ma agreseaza in perioada asta, cu moacele imbuibate de politicieni nesatui si rupti de orice realitate bucuresteana, viitori borduristi, pozitionati de fotografii de campanie in posturi care mai de care mai caraghioase si false, cum spuneam, dintre toate astea, e una care suna "cutarescu, bla bla..prezent atat vara cat si iarna".
Fac abstractie de trimiterea "insesizabila" ca o balena in acvariu, la celebra vorba maritima "iarna nu i ca vara" si intreb...:
Ok, si cu primavara si toamna ce faci BAH?!

Din "Micul Paris" a ramas doar MICUL...electoral. Pofta buna, umpleti va de mici, miticilor!

A trecut inca un paste. Iisus continua sa reinvie in fiecare an, e firesc, jertfa lui e eterna si ne a rascumparat pacatele tuturor, din toate evurile, nu doar cel prezent. Merita sa crezi in asa ceva, ca indiferent cat de rahat e umanitatea, tot poate fi iertata. E un ciclu interesant, de 2000 de ani toti care se nasc crestini intra in contact cu credinta, o adopta, o repeta, si o insusec in diferite masuri, sarbatoresc pascal, anual. Anual ii reinnoiesc credinta ca a inviat. E obositor sa fi sigur de acelasi lucru in ficare an, in timp ce in jurul tau si in propria viata se intampla atatea, credinta sigur nu e un lucru comod. Dar nici viata. Mi s a intamplat sa aud de la diverse persoane, si chiar sa simt eu ca "sarbatorile nu mai sunt cum erau", parca e "altfel". Ni se altereaza perceptia, propriile conceptii, experiente, idei, intra in conflict cu ceea ce am fost invatati de mici. Ne e din ce in ce mai greu sa ne reinnoim credinta anual, de paste. In timpul comunistilor cred ca era altfel. Credinta isi pastrase taina, era mai sacra, era secreta. Acum e la liber, numarul de ipocriti a crescut, e legala. La slujba la care am fost era plina curtea bisericii de oameni, inghesuiala, da, si eu eram unul dintre ei, e unul dintre rarele momente cand ma duc la biserica. Cineva mi a spus o data ca "macar de paste sa intram in legatura cu dzeu." si asta incerc sa fac. Doar ca a fost o slujba slaba, la o statie audio al carui fundal era predominat de Radio France!? iar a carei microfonie m a facut sa plec repede, ca un caine alungat de ultrasunete. Cristos a inviat, iar. Avem nevoie sa fim iertati, chiar foarte des, e plina lumea de...si incep sa cred ca un singur Crist nu e deajuns. Doamne ajuta.